Fapta noastra candva, noi doi culegeam samburii rasaritului ii sadeam in gradina din spatele casei recoltam panere de sori atarnau ca ciorchinii pe grinda din pod ce dulci erau,cand viscolea afara.
Dupa chirpici sapam in margine dupa chirpici, prabusit, netrezit in lut cu trupul si cu gandul papadie asternut flori de campie, poarta incrustata cu sori o mie noptile pline de jale,cand spre luna adunate in manunchiuri prind sa-nalte focuri multe pasarile din mormanturi... Cu cenusa fumului ma duc la albire, nu mai sunt nici om,nici lut, ci pierdut intr-un cuvant, undeva pe ici,pe colo ascultand la nesfarsit glasuri din ocolul timpului de mult cazut.
Aici aici dormiti cuminti in dricuri vanduti nimicuri scanduri pereti de timpuri pe dricuri
Timp Iele pierdute-n colb de stele grele drumuri gand de fumuri vise vechi vise rele timp de iele
Rasa albastrul din vene mai curge si acum la Voronet e drum albastrul din vene din omul nebun crestinul din mine albastrul din drum.
Pamant adanc la capat de pamant mai sap cu pana mea-cazma neandoit de lume tot spre curand tunelul ce-l strabat adanc ma las cuprins de piatra plansa de gand invins cunoastere cu rost cuprins invins.
Intoarcere plecasera de mult tumult de foc topit de timp la rasarit in infinit la cea de-a sasea zi neodihnit privit pentru o singura clipa de trait muntii.
Maternitate porti de nastere zile de facere stele-nchipuite `n caderea noptii nesfarsite roiuri siderale ascunse-n leagane mortii dovedite de vina Lui pacatuite-n iertare basme cantece la culcare.
Crima speriat langa fantana intors din drum cuprins de fum priveam adancul stelele aveau chipuri albe borangic de culoare cerul tremura de izvoare copii pe campuri oarecare ceruti de mare ziua nu mai era cat noaptea-n izvoare malul se surpa fantana e prea adanca ciutura e sparta apa zilei necurata cautari fara de rost prin lumea de pata de sange carne aruncata pe maluri de ape copii in pungi de plastic ras satanic. Pe campurile ce nu vor mai fi se vor zbengui se vor oglindi in apa din trupul mamei si niciodata nu le vom raspunde.
Reversibil m-a chemat inlemnit ceruit Universul pagubit unde vrei sa mori ? planeta X pentru totdeauna steaua Y vei reveni nu te mai gandi om nu vei mai fi sa aleg un soare peste timp marea apare nefiinta fiinta nestiut altei vieti cand va cadea navodul noptii voi sti planeta cea albastra.
"Faptele Lumii" de Ticu Isari
Se intorc ceruri de ape mangaie aripa lor albatrosii revin la sufletul plin durere de senin
Icoana reala sfanta icoana de mama inima pruncului umarul aplecat nedumerire credinta fiinta curata de mama.
Sfarsit toamna rea frunze moarte oameni bolnavi suier de gand strada Bacovia fabrica de plumb numarul casei
Doina cant a doina prin amurguri rodului de stea cules toamnei glas din univers vers luminii colorate ratacita de pacate printre chipuri si palate focului ce rotunjeste lutul alb din trup curat forme grele si alese omului far` de pacat unduit din frunza verde langa apa din valcele cant a doina prin amurguri zilei mele.
Sfantul Cosmos Lumanarile ard picaturi de ceara lumea o coboara pe ape pe campuri cu multe ganduri
Credinta rasaritul topea un tezaur boteza, doar chipul si trupul, uneori cu nucleare ninsori apusul vindea lumina gandului ratacit si trupului, uneori transplant de organe prin El, de la feciori
Ceramica vrajba de forme coborate la vale ciopoare de oi duse de fecioare izvoare adunate cuprinse de forma ulcelei de lut gand avut coifuri de brazi piatra scrijelata arheologi forma de fata vrajba de lut pornita la deal oprita in drum la ceasul din an forma de ulcior mirosind a fan gand apa rece de izvor forma de ulcior gand ametitor fan levantica si vin.
Cat ? pasarile ridica focuri din iuteala timpului si pun intrebari... fuge spatiul de aripa cuibarind spaima in raspunsuri... cat mai avem din noi ? cat mai avem din ei ? cat ?
Visul
a cazut un hotar greu de trecut peste copacii peste bratele mele crengi ce zgarie negura din ele a cazut un hotar greu din trecut
Spatiu noaptea in care suntem ferecati e a altor nopti lacat deschis zavorul, am invada gandul universului vegetatia din noi se dezvolta imponderabilitatea ne prieste plutire justificata stelelor radacinile si-ar face loc printre galaxii de acolo venim doar in vis dar noaptea are lacat o noapte zavor ruginit al altor nopti visul visat in alt vis neputinta a cerului sa fie invins
Emigrare in urma noastra aripile lasa ziua nu ne inspaimanta haul din fata tulburarea de ieri azi ne invata gheata din suflet se topeste si frige mai repetam la amintiri pana ce viata din noi se va stinge.